 DellMembru II
Postari: 489
|
|
On(in biblie)/Aven/ Beth-Shemesh/Innu/Onu(Pillar City)marele oras al preotilor soarelui,Per-Re(orasul soarelui in teologia egipteana) era ocupat inca din timpurile predinastice(primele marturii arheologice in 2900 BC),se pare ca Per-Aat a fost primul loc de inchinaciune!Legendele spun de altfel ca acolo a iesit Atun din oul cosmogonic si a inceput creatia!
Centru astrologic,centru al lumii,oras initiatic,autoritate suprema.sustinea peste 13000 se preoti si sclavi si aduna "ofrande" din tot imperiul!
Pt egipteni creatia era un act al regenerarii,asemenea revarsarilor Nilului datatoare de viata,interpretata ca apele primare,din care a iesit Atun,sursa a tot ce este viu!Stand pe colina creatiei(orasul On) a creat din sine(masturbare) zeii Shu si Tefnut care au dat nastere eneadei adorate in acest oras!Acesta e mitul potopului reiterat si invelit intr-o structura teologica fantastica!
Ar mai fi si povestea legata de Ben-Ben!
Ai citit cumva Tabletele lui Hermes?
Cat despre potop:
Cronicarul arab AI-Massudi menţionează o inscripţie neobişnuită, gravată pe peretele unui coridor interior al Marii Piramide, care fusese descifrată de astronomul particular al califului AI-Maamun... în anul 820 al erei noastre:
„Sunt vestitorul şi martorul voinţei divine; Dumnezeu m-a creat cu simţăminte omeneşti şi port taina pe care El mi-a încredinţat-o."
Cronicarul arab afirmă că autorul inscripţiei vorbeşte în numele Marii Piramide.
„Când i s-a adus la cunoştinţă califului textul inscripţiei, acesta a rămas pe gânduri, relatează AI-Massudi. «Care-i taina acesta?» a exclamat el, nedumerit şi curios. Imediat a poruncit să se facă cercetări şi să se sape; îşi închipuia că mesajul e-nigmatic din adâncul Piramidei era de o însemnătate deosebită, îndeplinind dorinţa califului, EI-Ham, arhitectul-şef, a căutat să formeze o echipă, grupându-i pe cei mai buni lucrători, cei mai renumiţi savanţi, astronomi şi magicieni, pentru a duce la bun sfârşit această misiune dificilă: trebuia înţeleasă şi interpretată scrierea cu semne ciudate gravate în interiorul Piramidei."
Acest fragment trebuie considerat cu multă prudenţă. In afara lucrării lui AI-Massudi, nici o altă lucrare arabă nu specifică citirea scrierii hieroglifice, care, după cum ştim, a fost realizată de Champollion, zece secole mai târziu, (n. a.)
Descoperiri ciudate în camera Faraonului
„Lucrătorii au atacat mai întâi vârful ascuţit al edificiului şi au înlăturat tot paramentul din piatră de pe faţa nordică, la nivelul treptei a şaisprezecea, fără să izbutească să descopere intrarea în Galeria Secretă. Nu au găsit niciodată poarta de acces, neştiind că era formată dintr-un monolit enorm, care se 'rotea pe un pivot. Au fost ajutaţi de întâmplare, deoarece în timpul unei zile au auzit zgomotul făcut de căderea unei pietre în interiorul edificiului. Prin breşa deschisă, lucrătorii, astronomii şi magicienii s-au strecurat în culoarul care se prezenta în faţa lor; după ce l-au străbătut anevoie, fiind întuneric, au ajuns la camera Faraonului, locul cel mai tainic al Piramidei. Ce credeţi că au văzut acolo? Privirea lor pătrunzătoare a descoperit două statui ale căror dimensiuni erau mai mari decât cele ale unui om. Statuile erau aşezate pe o masă imensă din piatră. Prima, cioplită în piatră neagră, înfăţişa un războinic ţinând în mâna dreaptă o armă de luptă; a doua, din piatră albă, era după chipul şi asemănarea unei femei care ţinea şi ea o armă în mână. între cele două statui se afla un vas splendid, închis ermetic, tăiat în cristal roşu. Ei au mai văzut o maşinărie perfecţionată, reprezentând un cocoş, din aur roşu, smălţuit cu pietre preţioase. S-au a-propiat de ea. Deodată, pasărea a scos un ţipăt înfiorător, a început să bată din aripi si s-a auzit un zgomot înfricoşător: veneau din toate părţile voci cavernoase care te umpleau de groază.
EI-Ham, arhitectul-şef, responsabilul acestei expediţii neobişnuite, a dat dispoziţie lucrătorilor să strângă toate obiectele descoperite şi să le transporte la palatul califului. Acesta i-a răsplătit cu generozitate pe slujitorii săi credincioşi şi, mai târziu, a amenajat un muzeu secret, unde a ferecat cu străşÂ¬nicie obiectele acelea, care nu fuseseră făurite de mâna vreunui om."
„Regele s-a trezit înspăimântat şi a convocat preoţii şl prezicătorii"...
Aceste obiecte „care nu fuseseră făurite de mâna vreunui om", începând cu secolul X, epocă în care se situează relatarea cronicarului arab, aceste obiecte „neidentificate", pentru a folosi un termen modern, au suscitat polemici aprige. Un număr impresionant de autori arabi au descris detaliat, după AI-Massudi, muzeul extraordinar al califului AI-Maa-mun, a cărui urmă s-a pierdut către mijlocul secolu-lui XIII. După nouă secole de la relatarea cronicarului AI-Massudi, un poet francez, care studia cu fervoare ezoterismul, Gerard de Nerval, a reluat această temă de legendă — sau această povestire autentică — în celebra sa Călătorie m Orient.
După un lung preambul cu caracter tehnic, în care Nerval ne lămureşte că roca folosită ca material de construcţie a piramidelor nu este vestitul sienit, care se găseşte peste tot pe ţărmurile Nilului, ci o rocă provenind din America de Sud, poetul
francez, respectând legenda arabă citată anterior, presupune că aceste edificii uimitoare sunt mult mai vechi, dinaintea perioadei faraonice, confirmând în felul acesta teza celor care văd în egipteni şi în indi¬enii din America un singur popor, acelaşi, urmaş al atlanţilor.
„A fost odată, cu trei sute de ani înaintea Potopului, un rege numit Saurid, fiu al lui Salahoc, care a avut un vis: se făcea că se răsturna totul pe pământ, oamenii cădeau cu faţa în jos şi casele se prăbuşeau peste oameni; astrele se ciocneau în cer, iar rămăşiţele lor acopereau pământul, ajungând la o mare înălţime. Regele s-a trezit înspăi¬mântat şi s-a dus la Templul Soarelui... A convocat preoţii şi prezicătorii. Preotul Akliman, cel mai învăţat dintre toţi, i-a mărturisit că avusese şi el un vis asemănător.
Atunci regele a poruncit să se înalţe Piramidele, păstrând forma unghiulară, cea mai adecvată pentru a rezista la ciocnirea dintre astre, şi să se aşeze unele peste altele aceste blocuri de'piatră, legate între ele cu cepuri de fier şi cioplite cu o măiestrie atât de desăvârşită încât nici focul cerurilor, nici Potopul să nu poată să le nimicească. Acolo urmau să se adăpostească, la nevoie, regele şi marii dregători, ducând cu ei cărţile şi desenele ştiinţei, cu talismanurile şi cu tot ce era absolut necesar să fie păstrat pentru viitorul neamului omenesc."
_______________________________________
"Nemuritori muritori, muritori nemuritori; isi traiesc unii altora moartea si isi mor viata!"
|
|
SI VERB ("limba sa"
