|
|
Daca suntem sau nu invadati de fiinte extraterestre care "purtandu-ne" chipul scapa de sub control...nu stiu. Urmarind insa aparitiile din mass-media, cu certitudine suntem sub asediul "reincarnatilor" intelepti ai Atlantidei. O avalansa de sfaturi care ne ofera doar promisiunea unui viitor colosal cazut din neant, nebazandu-se pe un prezent concret. "Reincarnatii care vin cu toata stiinta(?) atlantilor pentru a ne promite frumusetea viitorului ( in masura in care evoluam spiritual) dau dovada ca nu prea cunosc taramul pe care, odata, au trait. Pentru a cunoaste Atlantida, stiinta nu ne e de prea mare folos. Trebuie sa dam frau liber imaginatiei. Robert Cohen o numea "taramul misterios dintotdeauna fascinant pentru om". Edward Bacon nota: "De la Platon aceasta poveste tragica desi foarte controversata, nu a incetat sa ne starneasca interesul. Aceasta fabula misterioasa si tulburatoare ne-a entuziasmat, ne-a captivat atat de mult pentru ca pare a fi corespuns unei aspiratii tainice a sufletului omenesc; poate ca este ecoul unei poezii nostalgice pe care o poarta in suflet fiecare om...Ea este Paradisul Pierdut in care toti putem juca rolul dorit, Tara mareata a lui Daca..."
Au trecut 24 secole de cand Platon descria Atlantida in Timaios. Interesant este ca regasim aceeasi legenda la popoarele asiatice, la cele din Europa de Nord si din Africa. G.Glotz afirma:"Legenda preceda istoria, dar o analiza riguroasa poate descoperi elemente de istorie chiar in legenda propriu-zisa."
Dar sa ne intoarcem la Platon, in jurul anului 380 iH. In celebrul Dialog Timaios este invocata, pentru prima oara Atlantida, o tara cat un continent, extrem de puternica si bogata care, cu doua milenii inainte a vrut sa cucereasca Atena. Povestea Atlantidei este relatata de Solon, unul dintre cei sapte intelepti ai Greciei antice (640-558iH). Este greu de banuit reaua intentie a celui considerat "intemeietorul democratiei ateniene". Se pare ca prima sursa de informatii dateaza din anul 590iH, cand viziteaza Egiptul. Solon a apelat la istoriografii si arhivarii egipteni, ba chiar si la prelatii zeitei Neith facandu-si insemnari, intentionand sa compuna un poem epic pe tema conflictului atlantilor cu grecii. Din pacate, varsta inaintata nu i-a mai permis realizarea proiectelor. Insemnarile sale au ramas la Dropides, strabunicul lui Platon. Solon ca orice grec, mandru de civilizatia sa, constata cu surprindere ca preotii egipteni ai zeitei Neith cunosc mult mai bine istoria Atenei. "voi nu va amintiti decat un Potop, desi au fost mai multe, mai inainte".Ce poti spune despre un popor care declara:"Cat despre stiinta, vezi cu cata grija ne-am preocupat de ea inca din primele timpuri, fiindca am vrut sa stim ALCATUIREA lumii". Solon afla ca Atlantida era o "putere uriasa" de "o frumusete iesita din comun", "venind dintr-o alta lume"situata in Oceanul Atlantic, care dorea sa cucereasca Europa si Asia. Atlantida era o insula "mai mare decat Libia si Asia (cea cunoscuta atunci egiptenilor - n.n.) adunate la un loc."De aici se putea ajunge oriunde pe continentul care se intindea in fata lor peste mare"."Atlantii erau stapanii Libiei pana in Egipt si cei ai Europei pana in Tirenia". Solon afla ca atunci cand zeii si-au impartit Universul, Atlantida a revenit lui Poseidon cel care a primit imparatia apelor.Aici si-a adus zeul copiii facuti cu o muritoare. Poseidon a impartit insula in 10 tari, fiecare avand cate un monarh. Cel mai varstnic se numea Atlas si avea conducerea suprema a insulei. Dupa numele lui au numit-o Atlantida, iar oceanul care o inconjura, Atlantic. Sistemul politic al Atlantidei era o monarhie ereditara ( puterea fiind incredintata celui mai mare fiu) atat de moderata incat uimea pe teoreticianul Republicii Atena. Dintre bogatiile minerale cel mai mult uimeste "oricalcul", cel mai pretios metal cunoscuut de ei. De-a lungul timpului oricalcul a fost identificat cu alama, cuprul pur, bronzul si chiar...chihlimbarul. Cu toate bogatiile pe care le aveau traiul lor era maidegraba auster. Spre satisfactia unora dintre contemporanii nostri, se pare ca atlantii erau vegetarieni. Totusi, bunastarea de care beneficiau a facut ca, in final, conduita morala sa sfideze normele decentei. Regii devin tirani de temut. Platon comenteaza astfel decadenta lor:"Elementul divin care salasluia in ei a fost pangarit de contopirea frecventa cu un element pamantean vremelnic iar cand a predominat latura omeneasca supusa poftelor nechibzuite au unceput sa fie lipsiti de masura si cuviinta, prosperitatea de care se bucurau nemaiajungandu-le".
Mi se pare ciudat ca Platon mnu pare fascinat de civilizatia atlanta decat in masura in care ea era prezenta cu noua milenii inaintea timpului sau. Cel mai interesant este insa faptul ca Solon, vizitand Egiptul, este impresionat de stiinta preotilor dar nu pomeneste absolut nimic despre Marile Piramide sau de Sfinx! De ce pentru un om ca Solon ele pareau atat de banale incat nici nu merita pomenite iar preotii nu le asociaza in niciun fel cu...Atlantida?
Dupa Platon, mai bine de doua mii de ani, peste misterul Atlantidei s-a asternut tacerea. Curiozitatea s-a redesteptat abia in epoca moderna. Robert Cohen in cartea sa Atlantida face o interesanta sinteza a teoriilor acceptate stiintific referitoare la acest taram, care merita sa fie cunoscute.
Intr-i veche legenda peruana se pomeneste faptul ca, acum 14.ooo ani, marii intelepti ai Atlantidei au presimtit disparitia civilizatiei atlante intr-un mare cataclism. Au hotarat sa graveze in piatra, singura materie considerata indestructibila, elemente fundamentale ale civilizatiei lor ( ciudata similitudine cu ideea NASA de a trimite in spatiu o placa de aluminiu pe care erau gravate elemente considerate esentiale pentru a defini civilizatia noastra). Pietrele au fost imprastiate cu iscusinta pe toata suprafata pamantului din America de Sud pana in Egipt, India si Tibet. La inceputul sec.XX colonelul englez James Churchward desopera intr-un templu indian cateva pietre pe care era povestita Facerea Lumii. La Acambro (Mexic) in urma cu 60 ani s-a gasit unul dintre numeroasele depozite presupuse atlante. La Ica, in Peru, doctorul Javier Cabrera (descendent al celui care a intemeiat orasul in 1563) considerat cel mai mare specialist in preistorie americana incepe sa scoata la iveala numeroase pietre gravate. A infiintat un muzeu cu peste 11.000 exponate. Pietre de andezit cu granulatie fina, de culoare cenusie sau ocru pal. Liniile desenului sunt de o precizie extraordinara. Pietrele au o patina groasa produsa prin oxidare. Dr. Cabrera le numeste "Cartea de piatra". Nu vrea sa dezvaluie locul de unde le-a adunat, spunand doar ca ar fi vorba de aproape 100.000 pietre. Erau cunoscute inca din sec.XVII-lea, dar abundenta lor ii facea pe localnici sa le priveasca doar cu indiferenta. Gravurile reprezinta viata cotidiana a unei populatii de domeniul fantasticului. Acesta este motivul pentru care s-a pus problema autenticitatii lor. Pentru a raspunde indoielilor exprimate de mai multi savanti, este acceptata o expertiza. Mineralogul Mauricio Hochschild de Pisco afirma, in urma ei, ca:"oxidarea naturala datarita imbatranirii acopera in acelasi fel inciziile gravorului si suprafata pietrelor". El atribuie acestora o vechime de "mai multe zeci de secole" fara a putea preciza o data anume. Directorul Muzeului Astronauticii din Peru afirma:"Pietrele acestea sunt gravate de mai multe milenii. Exista peste 400 si in muzeul meu."
Scenele infatisate pe aceste gliptolitos (gravuri in piatra) infatisaza scene banale din viata cotidiana dar si activitati, personaje, care ne pun pe ganduri. Alaturi de un dinozaur este infatisat un primat umanoid cu o coada lunga si plata. Este el veriga lipsa a trecerii de la lumea animala la cea umana sau reprezinta un stadiu sterp al evolutiei? Umanoidul acesta poate fi comparat cu omul-peste mitologic, Oannes, zeul coborat pe pamant pentru a civiliza popoarele Babilonului. Cartea de Piatra infatiseaza oameni care analizeaza cu mare atentie, cateva obiecte, privindu-le cu o lupa; altii cerceteaza cerul cu un telescop. Pe "Piatra Astronomilor" este infatisata povestea unei comete misterioase. Putem presupune ca la ivirea ei a inceput Potopul. Zarim continente acoperite in mare masura de ape. O singura barca pluteste pe ocean iar la bordul ei se vad clar 3 personaje. Poate ca potopul care a scufundat Atlantida a fost provocat de aceasta cometa. Traditia orala mexicana spune ca" sase stele au cazut din cer in timpul Potopului". Pe alte doua gliptolitos este figurata o adevarata harta geografica a erei secundare prezentand 4 continente in mijlocul oceanului. Continentul atlant pare sa aiba o suprafata egala cu cea a actualei Australia. Sunt trasate pana si caile de navigatie. Exista si "piedras" care infatiseaza, cu un desen remarcabil, efectuarea unei cezariene, o recoltare de sange, transplanturi de rinichi, inima si...creier! Desfasurarea transplantului de inima este gravat pe 20 de pietre. Se incepe cu recoltarea de sange de la o femeie gravida ( oamenii de stiinta actuali spun ca sangele femeii gravide contine un hormon care anihileaza fenomenul de respingere a organului transplantat). In tot timpul operatiei pacientul este sub anestezie si primeste, probabil, oxigen dar si un lichid dintr-un aparat de instilat printr-un tub introdus in esofag. Este aratata pana si inima bolnava, cu leziuni si artere cu peretii ingrosati. Faptul ca pe unele pietre apare un telescop, nu prea mira pe nimeni. Confucius povesteste cum imparatul chinez Yao (mort in 2258 iH) privea cerul "printr-un tub". Prof. Mishanovsky desopera in Bolivia o masa de piatra pe care este gravata explozia unei supernove care a dat nastere Nebuloasei Gum ( specialistii NASA spun ca aceasta nu putea fi vazuta decat cu un telescop super-performant).
Avand in vedere diversele mesaje transmise de Cartea de Piatra se poate afirma ca vechimea gliptolitelor poate fi incadrata intr-un interval cuprins intre 5000-3000 iH., adica de la aparitia Nebuloasei Gum la Potopul Universal. Dr.Derek Price de la Cambridge spune ca "pietrele de la Ica ne indeamna la cercetare si studiu".iar pe dr. Cabrera il numeste "un om demn de toata stima si increderea, insufletit de un spirit stiintific incontestabil". Am amintit de dr.Price deoarece el a devenit celebru inca din 1959 cand a identificat un obiect scos la suprafata din apele Mediteranei de niste pescari greci. Este vorba despre un model redus al sistemului nostru solar construit cu 2000 ani iH. Este un model mecanic, functional, care plaseaza toate planetele in pozitia pe care o cunoastem astazi. "Descoperirea unui astfel de obiect este tot atat de uluitoare ca descoperirea unui avion cu reactie in mormantul lui Tutankhamon".
Ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit,insa, este ca toate religiile si toate miturile converg spre acelasi punct: o civilizatie evoluata a existat candva si s-a spulberat intr-un cataclism geologic. Daca ar fi sa-i dam crezare dr.Cabrera, pe anumite pietre care inca nu au fost expuse, sunt gravate revelatii stranii, reflectari ale unor descoperiri unice si a unor taine prea infricosatoare pentru a fi dezvaluite. Legendele incase si mayase relateaza in termeni aproape identici "pieirea in adancuri, fiind acoperita de valuri,a unei imparatii vestice, odinioara puternica si suverana". Cataclismul s-a produs odata cu "caderea stelei". La mii de kilometri, pe malurile Nilului, un mesaj hieroglific inscris pe un papirus al Dinastiei aXIIa aminteste si el despre caderea stelei:"Candva a cazut din cer o stea si flacarile au cuprins intreaga fire.Toti au pierit iar eu am scapat cu viata".Papirusul este pastrat la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Un trib de indieni albi, paria, din satul Atlan pastreaza o traditie amintind de "insula cea mare" pe care un cataclism a scufundat-o in apele oceanului.
Oameni de stiinta de un renume incontestabil ca Nicolai Girov (Rusia), prof.Andrew Thomas (USA), arheolog Leo Forbenius (Germania) sau dr. Paul Le Cour si prof. Georges Barbarin (Franta) sustin teza conform careia egiptenii, mayasii si incasii sunt ultimii supravietuitori ai poporului atlant. In sprijinul acestei teze aduc o sumedenie de dovezi de ordin arheologic, artistic, ritualic si chiar initiatic.
Numeroase dovezi stiintifice conduc la ipoteza obarsiei comune a amerindienilor si egiptenilor.Asemanarea scrierii este izbitoare. Cercetatorul Auguste Le Plongeon citeaza chiar 13 semne mayase absolut identice cu cele folosite de egipteni. Dr. Bertoni constata ca guaranii (indieni din Paraguay) au acelasi sistem de scriere ca egiptenii. A.Braghine semnaleaza inca din 1952 numeroase asemanari intre hieroglifele egiptene si cele din padurile virgine ale statului Mato Grosso (Brazilia). Stupefiante sunt si asemanarile dintre conceptiile religioase, astronomice si arhitecturale prezente la civilizatiile egipteana, summeriana, tolteca, incasa si mayasa. "Toate datele fac extrem de plauzibila ipoteza originii americano-atlanta a civilizatiei egiptene".Ipotezele lui Braghine sunt, astazi, confirmate in mod remarcabil de arheologi.Iata un fapt:aceeasi vietate sacra, scarabeul, este reprezentata frecvent atat pe frontonul unui templu maya cat si pe frescele egiptene.
Daca ar fi sa ne referim la un document celebru - Papirusul lui Anana (seful scribilor faraonului Seti alIIlea din sec.XIViH) - nu putem sa nu observam ca metafizica egipteana este aproape identica, sub toate aspectele, cu credintele amerindiene."Cititi voi, care veti descoperi acest sul in vremuri viitoare, daca zeii vostri v-au harazit putinta de a o citi. cititi si aflati tainele trecutului. Oamenii nu traiesc doar o singura data pentru a disparea apoi pe veci; ei traiesc mai multe vieti, in locuri diferite, dar nu intotdeauna in lumea aceasta.Intre un fel de viata si altul exista un val intunecat, de nepatruns. Cu toate acestea, in cele din urma, toate aceste vieti trecute i se vor dezvalui". Conform afirmatiei abatelui Mareux spiritualitatea comuna face ca obiectele de arta amerindiene sa semene pana in cele mai mici detalii cu obiecte egiptene de acelasi fel. Statuia zeitei Xochipilli (Muzeul National din Mexic) are un stil autentic egiptean. Statuetele colectiei Franco din Quito (Ecuador) prezinta detalii tipic egiptene: coafura, barba, vesmintele si pectoralii preotilor. Celebra statuie care reprezinta Omul Barbos, descoperita in Tiahuanaco prezinta detalii tipic egiptene. Motivatia comorilor aflate in camerele mortuare este identica. Interesanta, prin similitudinea cu traditia incasa, este o veche legenda egipteana povestita de marele cronicar arab Al-Massudi (sec.X) in lucrarea Pajistile de Aur: "Seful scribilor spune; o veche legenda mentioneaza faptul ca tezaurul acesta uluitor a fost adus in Egipt demult, de stramosii stramosilor nostri ilustri, care venisera din partea cealalta a marii. Ceea ce cuprinde comoara trebuie sa ramana secret.Sunt minuni ale stiintei cele mai inalte, mostenite de la stramosii nostri, unelte uluitoare, adevarate miracole care-i ingaduie omului sa aiba posibilitatea de a masura timpul, sa prevada viitorul, sa zboare in vazduh, sa se miste sub apa cu tot atata usurinta ca pe pamant". Cronicarul Al-Massudi mentioneaza in mai multe randuri puterea malefica a Marii Piramide. El aminteste ca, in vremea domniei lui Ahmed Ben Tulun, s-a scos dintr-una dintre incaperi un pahar din sticla foarte curios: avea aceeasi greutate, fie ca era plin sau gol. (va urma)
_______________________________________
Spune mereu adevarul dar traieste in asa fel incat nimeni sa nu te creada.
|
|
